12017Noi
Obezitatea infantila ‒ diagnosticare și tratare, cu dr. Camelia Bănuț

Obezitatea infantila ‒ diagnosticare și tratare, cu dr. Camelia Bănuț

Dr. Camelia Bănuț este medic primar pediatrie și medic specialist în endocrinologie. La ea pot apela părinții ai căror copii au probleme cu greutatea, pentru diagnosticare și tratament, în condițiile în care obezitatea infantila este tot mai des întâlnită. Consultația durează o oră și jumătate, iar, la final, părinții primesc recomandări și o schemă nutrițională, în care micul pacient are un cuvânt important de spus. Dr. Bănuț ne-a povestit despre cariera sa, dar le-a dat și sfaturi utile părinților, despre ceea ce presupune un stil de viață sănătos:


Dr. Bănuț,  pentru început, spuneți-ne câteva lucruri despre cariera dvs.!

Am terminat facultatea la Tîrgu-Mureș, rezidențiatul de pediatrie la București, la spitalul Grigore Alexandrescu. Pentru prima specialitate, pediatrie, am fost plecată timp de un an și jumătate în Franța, la Lyon, în cadrul  unui serviciu de cardiologie pediatrică. Din 2008 m-am mutat la Cluj Napoca, am lucrat cativa ani la UPU Pediatrie, iar din 2011 lucrez în cadrul ambulatoriului de specialitate al Spitalului Militar Cluj. De atunci, am mai făcut a doua specialitate, de endocrinologie, și mi-am dat primariatul de pediatrie. Deci sunt medic primar pediatru și specialist endocrinolog.


De ce ați ales să vă specializați și pe endocrinologie?

Pentru că, la cabinet, mulți părinți îmi puneau întrebări suplimentare, pe lângă patologia cu care se prezentaseră inițial, cu privire la dezvoltarea copilului, la debutul pubertății, la probleme de tiroidă, probleme de greutate. Și atunci am simțit că am nevoie de aceste cunoștințe de endocrinologie, să pot să îi îndrum și să mă pot ocupa mai bine de acești pacienți.

Cum decurge o consultație de diagnosticare a obezității? Ce se întâmplă în acea oră și jumătate?

Practic, consultația este împărțită în două momente distincte. Prima jumătate de oră seamănă cu un consult pediatric obișnuit, în sensul că fac o anamneză amănunțită, consult copilul, dar, pe lângă ascultația plămânilor, a cordului, palparea abdomenului, pun accent pe măsurarea greutății, a înălțimii, calculez indicele de masă corporală, îi măsor tensiunea arterială, iar la sfârșitul celor 30 de minute pot să îi pun diagnosticul de suprapondere sau obezitate. În a doua parte a consultației, mă axez pe partea de nutriție, pentru că, la cele mai multe cazuri de obezitate, aici sunt problemele: aport prea mare de calorii, printr-o alimentație dezechilibrată. Și atunci îi fac copilului un jurnal alimentar, adică îmi povestește tot ce a mâncat și a băut cu o zi înainte, astfel ca eu să am o imagine de ansamblu a alimentației sale, să îmi dau seama de unde sunt acele calorii în surplus, iar apoi, în funcție de preferințele copilașului și de programul său de școală și de alte activități, îi fac un regim alimentar echilibrat și sănătos. Deci nu este o dietă alimentară, nu pun copilul la regim! Încerc să îi reglez alimentația, astfel încât să devină potrivita nevoilor sale, iar el să ajungă la greutatea pe care stabilim împreună că trebuie să o avem ca nivel țintă. Stabilim, așadar, un program pe care să îl poată ține și care să îi placă. Negociez cu copilul, includ legumele care îi plac, de exemplu. Dacă îi plac dulciurile, le facem și lor loc în alimentație, în cantități corespunzătoare, după ce îi explic ce este și ce nu este sănătos. Toată partea aceasta durează aproximativ o oră.

De obicei aveți rezultate pozitive?

Da. Unii copii sunt motivați, vor să slăbească, și atunci rezultatele se văd destul de repede. De obicei îl întreb pe copil dacă îl deranjează surplusul ponderal, de ce îl deranjează, încerc să văd ce părere are și el despre greutatea lui, vreau să știu și părerea lui, este importantă. Dacă copilul nu este motivat, nu avem rezultate.

Care este momentul în care părinții ar trebui să vină la medic?

Fiecare copil ar trebui să fie urmărit în timp de către medicul pediatru, inclusiv prin măsurarea înălțimii și greutaăți. Și atunci diagnosticul de obezitate nu ar mai fi o surpriză, la vârsta de 10 sau 12 ani. Ar trebui să se vadă că tendința la suprapondere există și ar trebui luate măsuri cât mai repede, pentru a preveni apariția obezității. Ar fi cel mai simplu pentru copil.

Există o categorie de vârstă care este mai expusă obezității?

Din păcate, tendința actuală este să fie expuse grupe de vârstă din ce în ce mai mici.

Ce ar trebui să facă părinții, pentru a preveni această problemă?

Să se informeze, să știe ce înseamnă o alimentație sănătoasă, să îi îndemne pe copii să iasă afară la joacă, să le scurteze timpul dedicat televizorului, tabletei. Obezitatea este o problemă care apare din cauza dezechilibrului dintre aportul de calorii și consumul lor. Deci dacă în corpul nostru introducem un număr de calorii pe care nu le consumăm, aceste calorii se vor aduna în timp și apare supraponderea și apoi obezitatea. De aceea, este necesar să avem un stil de viață activ.

Cum ar trebui să se documenteze cel mai bine părinții?

Cel mai bine este să se adreseze unui expert: fie medicul pediatru, fie nutriționistul, care poate stabili cel mai bine dacă este o problemă cu copilul și să se informeze cu privire la alimentația sănătoasă și la activitatea fizică pe care copilașul trebuie să o aibă, în funcție de vârstă. Sursele de documentare sunt multiple, însă nu mereu credibile. De aceea, expertul este cel care poate da cel mai bun sfat.

Cum ar trebui să arate alimentația unui copil, dacă el merge și la școală, de exemplu?

Atunci când copiii sunt la grădiniță, lucrurile sunt mai simple, pentru că, de obicei, mănâncă majoritatea meselor acolo. Problemele apar când copiii sunt la școală. De multe ori sar peste micul dejun, care este masa cea mai importantă a zilei. Apoi ajung la pauza mare foarte flămânzi, își cumpără diverse produse de patiserie sau sucuri pentru a-și astâmpăra foamea, iar de aici provin calorii multe. Apoi ajung acasă și de obicei sunt singuri, deoarece părinții sunt la serviciu, și atunci consumă iar ce găsesc sau nu consumă nimic, și ajung la starea de înfometare după-amiaza, când mănâncă foarte mult. Recomandările generale sunt ca orice copil sănătos să aibă trei mese principale pe zi, care să fie respectate (mic dejun, prânz și cina), eventual două gustări între ele, la școală, în pauza mare, și eventual după-amiaza, să evite „ronțăielile” dintre mese. Părinții să evite să aibă în casă chipsuri, ciocolată, prăjituri, sucuri, tocmai pentru a nu fi tentați copiii să le consume. Să îi înscrie la cluburi de sport, orice sport este binevenit! Important este să îi placă copilului, tocmai pentru a-și consuma energia și surplusul de calorii. Aceste sunt liniile mari, pe care trebuie să le urmăm. Apoi, în funcție de fiecare caz în parte, în funcție de activități și programul de școală, încercăm să adaptăm aceste reguli generale și să facem un program personalizat.