Acneea la adolescenti si bebelusi – tipuri de acnee si tratament
Ce este acneea?
Acneea vulgara este una dintre cele mai frecvente afectiuni inflamatorii cronice cu prezentare la dermatolog. Totodată, este cea mai frecventa afectiune a pielii intalnita la adolescenti. Ea poate induce probleme relationale, tendinta de izolare, dificultati in relatiile socio-familiale, dar si ingradirea activitatii sociale, anxietate si chiar depresie.
Chiar daca este o afectiune multifactoriala, cu o patogeneza incomplet elucidata, pana in prezent au fost identificati o serie de factori care sunt implicati in fiziopatologia acneei, respectiv:
– factori genetici – un numar crescut de glande sebacee si dimensiunea crescuta a acestora; agregarea familiala in unele cazuri;
– hormonali – androgenii (sindrom ovarian polichistic, hiperandrogenism, pubertate precoce, hipercortizolism);
– factori inflamatorii;
– factori de mediu;
– factori personali (fumatul, stresul, dieta, consumul unor medicamente, agenti cosmetici nepotriviti, igiena excesiva, radiatia UV);
Importanta abordarii acestei afectiuni este justificata de:
– frecventa crescuta a acneei in randul adolescetilor (aproximativ 85% dintre pacientii cu varste cuprinse intre 12-24 de ani pot prezenta o forma de acnee);
– tratamentul necorespunzator poate duce la cicatrici sau la o evolutie prelungita cu persistenta si la varsta adulta;
– datorita statusului psiho-emoţional major. Acest lucru afecteaza increderea in sine si cauzeaza despresie sau, in cazuri extreme, chiar suicid.
Desi toate grupele de varsta pot fi afectate, varful de incidenta este in perioada adolescentei.
Tabloul clinic poate varia considerabil, de la acnee usoara, la afectare sistemica fulminanta.
Acneea fulminans este o forma de acnee cu debut exploziv, cu leziuni inflamatorii importante si manifestari sistemice associate: febra, scadere ponderala, alterarea starii generale, dureri articulare etc.
Vindecarea se face deseori cu cicatrici atrofice.
Tipuri de acnee
Acneea Bebelusilor
Acneea bebelusilor (acneea neonatala) apare intre varsta de 2 saptamani si 3 luni.
Ea este destul de frecventa si autolimitanta (apare la > 20% dintre nou-nascutii sanatosi).
Acneea la bebelusi se prezinta, de obicei, ca bubite rosii sau bubite rosii cu un punct alb in mijloc. Cele mai frecvente locuri in care apar sunt obrajii, fruntea sau barbia.
Acneea unui nou-nascut poate avea ca si cauza laptele praf sau hainutele spalate cu detergent puternic. De regula, acest tip de acnee dispare natural in jurul varstei de 6 luni.
Acneea Infantila
Apare la copii cu varste cuprinse intre 3 si 6 luni sau chiar mai mult.
Poate persista pana la varsta de 3-4 ani, iar uneori corticosteroizi inhalatori pot agrava sau pot declansa leziunile.
Corticosteroizii inhalatori sunt medicamente cu efect antiinflamator, ce se administreaza pe cale inhalatorie, direct in plamani. Sunt folosite in tratamentul astmului bronsic.
Ca si exemple avem: Flixotide, Fluticazona, Budesonid, Beclometazona si altele.
Poate exista astfel o relatie cauzala intre corticosteroizii inhalatori si acnee.
Cauza este expunerea topica (locala) a steroizilor inhalati, prin intermediul mastilor faciale, nu neaparat prin absorbia sistemica (in organism).
Care este diferenta intre acneea bebelusului si alte tipuri de acnee la copii?
Spre deosebire de acneea neonatala, care are o evolutie de scurta durata si se vindeca spontan, acneea infantila poate fi de lunga durata. Aceasta poate fi rezistenta la tratament si poate predispune la forme mai severe de boala la putertate.
Evolutia sa este variabila, iar la unii pacienti dispare spontan dupa cateva saptamani, fara sechele pe termen lung. In alte cazuri, in special la pacientii cu debut timpuriu si cu istoric familial de acnee, evolutia este mai severa si cu recurente la pubertate.
Pacientilor cu acnee infantila li se recomanda consult endocrinologic. Pielea copiilor este foarte sensibila, iar cazurile usoare de acnee infantila pot fi tratate cu o curatare blanda. Cazurile mai grave necesita tratamente topice – despre care vom discuta putin mai jos.
Acneea copilariei
Este prezenta in primii 7 ani de viata ai copilului.
Altfel spus, se poate manifesta la varste cuprinse intre 1 si 7 ani. Este o perioada neobisnuita pentru dezvoltarea acneei.
Este posibil ca aceasta sa se datoreze repausului productiei de androgeni, motiv pentru care trebuie luata in considerare posibilitatea unei afectiuni hiperandrogenetice de fond. Hiperandrogenismul este definit ca excesul de hormoni androgeni (de exemplu: testosteronul) ce cresc secretia glandelor sebacee, jucand astfel un rol considerabil in acnee.
Acneea preadolescentina
Incepe sa se dezvolte la copii cu varsta cuprinsa intre 7 si 11 ani, adesea inainte de alte semne de maturare pubertala. Tinde sa fie comedoniană, adica porii pielii se blocheaza fara motiv. Aceasta afecteaza fruntea si regiunea centro-faciala. Trebuie excluse alte anomalii endocrinologice sau PCOS de fond.
Acneea excoriată a adolescentelor
Acneea excoriată a adolescentelor – acest tip de acnee apare preponderent fetelor tinere, care, din diverse motive, isi ating pielea fetei, in mod repetat, uneori chiar obsesiv.
Totodata, trebuie sa fie luate in considerare (si nu excluse) posibilele tulburari de anxietate, tulburarile obsesiv compulsive sau dismorfii ale corpului. Psihoterapia si antidepresivele pot fi de ajutor, pentru a limita atingerile pielii si implicit a reduce acneea excoriata (desigur, doar la indrumarea medicului specialist).
Acneea polimorfa sau acneea juvenila
Este cea mai frecventa afectiune a pielii intalnita la adolescenti.
Pielea este lucioasa, uleioasa si cu porii dilatati. Pe zonele seboreice apar cosuri (comedoane), puncte negre sau puncte albe, pete rosii inflamate (papule), pustule foliculare, julituri sau uneori cicatrici de diferite tipuri.
Factori care pot agrava acneea
– atingerea repetata sau presiunea zonelor predispuse la acnee. Traumatizarea leziunilor de acnee poate duce la cicatrici;
– articole de imbracaminte prea stramte;
– produse cosmetice, creme ce contin uleiuri sau grasimi cu tendinta comedogenica;
– anumite medicamente administrate pentru alte boli (contraceptive orale, litiu, corticosteroizi sistemici sau topici);
– dieta sau alimentatia nu joaca un rol major, insa la anumiti pacienti exista anumite alimente ce agraveaza acneea.
Legatura dintre dieta si acnee este un subiect controversat.
Acneea este considerata a avea legatura cu obezitatea, rezistenta crescuta la insulina si hiperinsulinemia. Astfel, aportul de alimente, cu indice glicemic ridicat, creste riscul de a dezvolta acnee.
Cele mai dezbatute alimente, in datele din literatura, au fost ciocolata si produsele lactate. Cu toate acestea, mecanismele sunt neclare.
O posibila explicatie este faptul ca produsele lactate si ciocolata stimuleaza productia de insulina, avand anumite cai de semnalizare. Acestea induc hiperproliferarea keratinocitelor si formarea leziunilor de acnee.
Keratinocitele reprezinta populatia celulara majoritara a epidermului si sunt specializate in producerea si stocarea keratinei.
Astfel, anumite perturbari in procesul de keratinizare, de exemplu inmultirea (hiperproliferarea) acestor celule, determina acumularea de keratina la nivelul lumenului folicular cu dilatarea acestuia in partea superioara si aparitia microcomedonului (precursorul/prima leziune de acnee).
Tratament pentru acnee
Tratamentul leziunilor de acnee trebuie sa urmareasca mai multe principii. Acesta trebuie sa actioneze pe cele patru cai patogenice si anume:
– hiperseboreea – cresterea secretiei glandelor sebacee;
– reglarea microbiotei cutanate – pielea este cel mai mare organ al corpului uman, fiind colonizata de miliarde de microorganisme (bacterii, fungi, virusuri, protozoare) care s-au adaptat la caracteristicile chimice şi fizice ale pielii şi care compun acest microbiom sau microbiota pieli);
– tulburarea de keratinizare – acumularea de sebum si keratina determina obstructia lumenului glandelor sebacee, urmata de formarea unui dop keratotic si a microcomedonului – precursorul tuturor leziunilor clinice de acnee);
– inflamatia – acumularea continua de keratina, sebum, bacterii la nivelul comedonului, duce astfel la distensia progresiva a foliculului si in final la ruptura acestuia. Eliberarea continutului comedonian in derm declanseaza astfel un proces inflamator.
In functie de severitatea acneei, medicul dermatolog va alege tratamentul corespunzator, care poate fi:
– tratament topic – acest tip de tratament implica folosirea unei creme, unguent sau gel care contine retinoizi. Acestea sunt substante derivate din vitamina A, care opresc inmultirea substantelor care formeaza foliculi de par (keratinocite); Acest tratament antiacneic este unul local, adica se aplica pe piele si previne formarea cosurilor (comedoane);
– tratament sistemic – acest tip de tratament implica folosirea unui antibiotic pentru acnee. Acest tip de tratament este contraindicat copiilor mici;
– tratament adjuvant – acest tip de tratament este reprezentat de mai multe practici.
Dintre ele putem mentiona:
– extractia cosurilor – un astfel de tratament este folosit, de regula, in combinatie cu un tratament medicamentos conventional;
– terapia cu lumina – acest lucru implica folosirea unei lumini continue (albastra sau rosie). Prin utilizarea acestei tactici se urmareste inhibarea termica a glandei sebacee (glanda care secreta sebum in foliculul de par);
– terapia fotodinamica – in acest tratament se aplica un acid aminolevulinic, dupa care se expune la lumina rosie sau albastra;
Tratamentul pentru acneea vulgara este unul complex. Acesta necesita multa experienta si o colaborare stransa intre medic si pacient.
Terapia trebuie sa fie ajustata fiecarui pacient, tinandu-se cont de severitatea acneei, raspunsul la tratament si gradul de tolerabilitate. Rezultatele benefice sunt obtinute, de cele mai multe ori, dupa 4-6 luni de tratament. Este nevoie de un management de lunga durata, prin care sa se consolideze rezultatele obinute.
Setarea unor asteptari corecte si realiste ale pacientului este o alta componenta importanta a schemei terapeutice. Acestia trebuie sa inteleaga ca acneea este o afectiune complexa, mai mult decat o problema cosmetica. Foarte important, totodata, este faptul ca acestia trebuie sa stie si sa inteleaga ca tratamentul este unul de lunga durata.
Aderenta la tratament este un factor cheie.
Autor : Dr. Pop Corina Elena –medic specialist dermatolog
Surse:
Acneea vulgara: Ghid de Diagnostic si Tratament Bucuresti 2021
Color Atlas and Synopsis of Pediatric Dermatology, Third Edition
Oxford Handbook of Medical Dermatology
Boli dermatologice si infectii sexual-transmisibile Virgil Patrascu
Acne vulgaris: Management NICE guideline