Cu ce se ocupă serviciul de psihiatrie pediatrica?

Serviciul de Psihiatrie pediatrica este o ramură clinică a medicinii care se ocupă cu tulburările de dezvoltare mentală, cele de comportament, emoționale sau de gândire, care pot apărea în cursul dezvoltării. Medicul de psihiatrie pediatrica evaluează, diagnostichează, formulează recomandări de tratament și urmărește evoluția copiilor cu dificultăți de acest tip. Pacienții săi au în general între 1 și 18 ani.


Când ar trebui să consultăm psihiatrul de copii?

Fiecare copil este diferit și se dezvoltă în ritmul sau. Fiecare copil are caracteristici de temperament, reacționează și gândește diferit. Din acest motiv, nu orice abatere de la „standard” este un motiv de îngrijorare sau semn că ceva este în neregulă. În plus, anumite etape de vârstă se însoțesc în mod normal de dificultăți pentru copil și părinți.

Totuși, dacă observați la copilul dvs. un tipar de dezvoltare, comportament sau emoțional diferit, este spre binele sau să solicitați un consult de psihiatrie pediatrica. Acest lucru nu include comportamente izolate, care apar din când în când, sau particularități care fac acel copil unic.

Dificultățile în dezvoltare sau simptomele psihiatrice sunt cele care produc sau putem anticipa că vor produce prejudicii funcționarii copilului (în familie, în stabilirea altor relații, la școală, mai târziu în viață adultă). 

Pentru diferite categorii de vârstă, există semne de „alarmă” care apar mai frecvent.  Acestea sunt în general motive de prezentare la o consultație de psihiatrie pediatrica:

  • 1-3 ani: Copilul nu pare a se dezvolta în ritmul copiilor din jurul său. Nu achiziționează cunoștințe specifice vârstei (de exemplu nu folosește cuvinte sau pare a nu înțelege propoziții simple), nu privește în ochi când interacționează, nu arată cu degetul și nu urmărește degetul părintelui când i se arată ceva.
  • 3-7 ani: Semnele de la 1-3 ani pot fi mai evidente pentru părinți la această vârstă. În plus, pot apărea: „nervozitate” și opoziție permanente (copilul poate fi în permanentă mișcare și nu își menține atenția nici 5-10 minute la grădiniță sau în cursul jocului).
  • 7-12 ani: Hiperactivitatea și dificultățile de menținere a atenției pot deveni mai evidente odată cu începerea școlii și creșterea așteptărilor față de copil. În plus, pot apărea: tristețe prelungită, aparent nejustificată, „lipsa de chef” sau furie (aproape permanente), frici diverse care previn copilul de a participa la anumite activități.
  • 12-18 ani: Pe lângă motivele prezentate la perioada anterioară, la această vârstă pot apărea probleme de comportament (fugă de acasă, consum de substanțe psihoactive), probleme emoționale mai marcante (de exemplu tristețe cu idei de suicid, autovătămare), dificultăți în a stabili relații cu alți adolescenți, tulburări de alimentație (copilul mănâncă excesiv sau mai deloc), insomnii, modificări ale gândirii cu insistență pe anumite teme greu de înțeles pentru cei din jur

Dacă observați oricare dintre dificultățile enumerate mai sus sau aveți orice îngrijorare legată de dezvoltarea și starea de bine mentală și emoțională ale copilului dvs, nu ezitați să va programați pentru o evaluare.