In mod constant sunt întrebată, de către părinții micuților pe care ii urmăresc, dacă ar trebui să le dea anumite suplimente alimentare (una dintre ele fiind vitamina D) bebelușilor, mai ales dacă mama are suficient lapte matern.

O întrebare foarte bună, la care am incercat să evit raspunsurile foarte tehnice precum:

Vitamina D3 are o orgine endogenă și exogenă, ea producându-se în piele sub influența radiațiilor U.V când 7-dehidrocolesterolul formează o previtamină D3, care apoi se izomerizează la vitamina D3.

Te-ar fi edificat răspunsul? Ar fi avut sens să scriu un articol pe care nu il înțelege nimeni fără studii în domeniu? Nu prea. Scopul este să te ajut pe tine să înțelegi la ce e buna vitamina D si cum o obține organismul nostru pentru ca mai apoi să ai o grijă mai mare atât de tine cât și de copilașul tău.
Mi-am suflecat mânecile, și am formulat câteva răspunsuri la întrebările atât de des întâlnite printre părinți, pentru că vreau să înțelegi mai bine rolul pe care îl are vitamina D.

De ce avem nevoie de vitamina D?

Încearcă să îți imaginezi trei parteneri de afaceri: Vitamina D, Calciul și Glandele Paratiroide. Ei lucrează cot la cot pentru a face incredibila mașinărie umană – corpul tău (să îi zicem Lucas), să funcționeze la capacitate maximă.

• Lucas procură Vitamina D din: alimente, expunerea la soare și din suplimente alimentare;
• Lucas procură calciul din alimente și din suplimente alimentare (da știu, e uimitor că nu îl poate produce el singur);
• Glandele Paratiroide funcționează (bine sperăm) în interiorul lui Lucas.

Așadar glandele paratiroide au rolul de a menține calciul și fosforul din sânge, la valorile de care organismul are nevoie, pentru funcția optimă a mușchilor și a sistemului nervos. Dar, oricâte alimente bogate în calciu ai mânca, el nu va putea fi obținut în cantități suficiente dacă nu există neobosita Vitamină D. Ea are puterea de facilita absorbția calciului din alimente, la nivelul intestinului. Glandele paratiroide au o relație constantă cu Vitamina D, pe care o pot pune la treabă, atunci când este nevoie. Dacă nu există vitamina D care să faciliteze absorbția calciului din alimentele ingerate, atunci glandele paratiroide vor trebui să aducă din oase calciul, pentru a putea menține în sânge nivele optime. Iar în timp acest lucru poate duce la slăbirea sistemului osos și implicit la boli care afectează sistemul osos (rahitism, osteomalacie). Acestea se pot manifesta atât la copil cât și la adult.

„Atunci nu am nevoie de suplimente de calciu?” e probabil întrebarea care îți vine in minte. Așa ar părea la prima vedere, însă dacă alimentele consumate au suficient calciu, dar nu are cine să stimuleze absorbția lui la nivelul intestinului, atunci calciul din alimente nu ajunge în sângele nostru. Asta se întâmplă în cazul lipsei de vitamina D. E ca și cum ai avea o mină de aur (calciul) dar nu are cine să extragă aurul (vit. D). Vitamina D este ca un neobosit miner care se ocupa de munca aceasta, atunci când glandele paratiroide îi cer acest lucru.

De unde știu dacă nivelul meu de vitamina D este optim ?

Deficitul de vitamina D poate să apară atunci când:

• aportul ei este mai mic decât nevoile organismului,
• expunerea la soare e limitată,
• absorbția vitaminei D din tubul digestiv e redusă (boli ale intestinului),
• există o boală de rinichi care duce la imposibilitatea activării ei.

Da știu, lucrurile sunt destul de complexe. Vitamina D are nevoie să fie și activa. Așa cum e obținută din alimente, expunere la soare, suplimente alimentare ea este biologic inactivă. Mai e nevoie de ajutorul ficatului și al rinichilor ca să o facă activă, deci funcțională.

În anumite situații, medicul tău poate să solicite o analiză care se recoltează din sânge și îl ajută să știe cum stai cu nivelul vitaminei D. Ca medici, cerem de obicei această analiză atunci când sunt suspiciuni de deficit al acestei vitamine.

De ce să iau suplimente cu vitamina D dacă oricum o găsesc în alimente?

Este adevărat că unele alimente precum peștele gras (somon, ton), uleiul de pește, ficatul de vită, și în mai mica măsură lactatele (iaurt, smântână, lapte, unt) sau ouăle, conțin vitamina D. Însă majoritatea alimentelor nu o conțin în mod natural în cantități semnificative și tocmai de aceea, de multe ori, ea este introdusă în mod artificial în alimentație. Acest procedeu este numit fortificare.

De exemplu cerealele pentru micul dejun, unele băuturi de soia/migdale și formulele de lapte praf pentru copii sunt adesea fortificate cu vitamina D.

Aceste programe de fortificare au fost implementate ca o măsură de combatere a efectelor deficitului de vitamina D, precum rahitismul, o problemă majoră de sănătate în rândul copiilor. După introducerea suplimentelor și a programelor de prevenire a rahitismului prin administrarea constantă a vitaminei D, numărul cazurilor de rahitism a scăzut considerabil.

De ce să iau vitamina D dacă corpul meu deja o produce cu ajutorul soarelui?

Da, e drept. Pe lângă energia de zi cu zi, soarele ne mai ajută și cu formarea vitaminei D în mod natural. Însă acest lucru depinde de mai mulți factori precum:

• sezonul – iarna soarele foarte timid abia se arată la față, darămite să mai împartă și vitamine
• vârsta pe care o avem – știi și tu, cu cât ești mai tânăr cu atât convertești totul mai bine, de la ecuații de gradul doi la rezultat și de la soare în vitamina D
• ora din zi – dacă ești corporatist atunci ar fi mai dificil să îți iei doza optimă între orele 10-15
• cei care au expunere limitată la soare au nevoie să includă surse bune ale vitaminei D în dietă și să ia suplimente, pentru a atinge nivelul optim
• tenul pe care îl avem – cu cât avem tenul mai închis, cu atât vom avea nevoie de mai mult soare pentru a putea produce suficientă vitamină D
• radiațiile UVB, cele responsabile pentru sinteza vitaminei D, nu penetrează sticla, așa că expunerea la soare prin geam, nu duce la sinteza vitaminei D.
• Utilizarea protecției solare cu SPF mai mare de 8 se pare că blochează producerea Vitaminei D. Oricum în practică oamenii nu aplică suficientă cremă de protecție solară și nu reaplică regulat crema, motiv pentru care totuși se sintetizează vitamina D, în anumite cantități și în acest context.
• S-a sugerat că 5-30 minute de expunere la soare, între 10 am și 3 pm, de cel puțin două ori pe săptămână, la nivelul feței, mâinilor, picioarelor, ar trebui să acopere nevoile organismului. Însă după cum știm, cel puțin în sezonul cald, expunerea fără cremă de protecție solară în acest interval orar, poate duce la probleme ale pielii. Bebelușilor nu le e recomandată expunerea la soare în intervalul orar 11 – 16.

Și bebelușii când și de ce au nevoie de Vitamina D?

La copil, deficitul ei duce la o boala numita rahitism, caracterizată prin mineralizare redusa a oaselor, care duce în timp la deformări osoase. Așa cum spuneam în introducere, dacă nu există vitamina D, glandele paratiroide (partenerul de afaceri) va lua calciul din oase pentru a menține valori normale în sânge, iar asta face ca oasele să devină mai moi și să se deformeze. Rahitismul a fost descris încă din secolul XVII,  iar prin secolul XIX medicii germani au constatat că acei copii care consumau ulei de pește nu făceau rahitism. Da, uleiul de pește este o sursă buna de vitamina D. Din 1930 a început fortificarea laptelui cu vitamina D și a dus la scăderea incidenței acestei boli.

Ar fi ideal ca și bebelușii să poată procura Vitamina D precum adulții. Însă când sunt la vârsta la care mănâncă doar lapte, nu consumă alimente din care să extragă multă vitamina D și de asemenea nu este indicat să stea la soare fără să fie protejați. Astfel ei sunt mai expuși riscului de deficit de vitamina D.

Laptele de mama este un lichid foarte complex care conține vitamina D. Totuși, cantitatea conținută în laptele matern este dependentă de nivelul vitaminei D din corpul mamei. Conform unui studiu al dr. Bruce W. Hollis, femeile care alăptează ar trebui să ia zilnic 6400 UI de vitamina D, astfel încât bebelușul să nu necesite suplimentarea cu Vitamina D. Așadar, dacă mama are nivele suboptimale de vitamina D și copilul e supus riscului de a avea nivele scăzute. Din acest motiv,

Academia Americană de Pediatrie (AAP) recomandă ca atât copiii alăptați exclusiv, cât și cei hrăniți mixt (primesc mai puțin de 1000 ml/zi de formula) sau alimentați cu formula de lapte praf, să primească vitamina D, începând la scurt timp după naștere.

Așadar, a obține suficientă vitamina D exclusiv din surse alimentare e dificil. Consumul de alimente fortificate cu vitamina D poate ajuta Iar expunerea limitată la razele solare e esențială pentru menținerea unui nivel adecvat de vitamina D. Totuși, anumite grupe de vârstă, cum sunt copiii, adolescenții, vârstnicii, femeile care alăptează și alți oameni care suferă de diferite boli, pot avea nevoie și de suplimente de vitamina D.

Cantitatea optimă de supliment de vitamina D depinde de vârstă dar și de alte contexte patologice. Totuși ar trebui să reținem că există și supradozaj de vitamină D, de aceea recomandarea cantității trebuie să vină neapărat de la medicul pediatru.

Tocmai de acea, noi, Centrul de Pediatrie, desfășurăm o campanie de informare asupra importanței Vitaminei D la copiii mici. Primii 100 de părinți care se înscriu pe site-ul nostru vor putea beneficia de o cutie de vitamina D pentru copii, însoțită de recomandările de administrare!

Intră pe pagina campaniei pentru mai multe informații!

***Campania se desfășoară până în data de 5.03.2020 sau până la epuizarea stocului și se adresează doar persoanelor din jud. Cluj (cadoul se ridică de la sediul nostru).

---

 Dr. Teodora CĂTINAȘ

medic specialist pediatrie,
consultant în alăptare acreditat internațional (IBCLC)

Puteți programa o consultație cu ea la Centrul de Pediatrie folosind formularul de programare.