Pana in anul V de facultate am cochetat cu specialitatea de Obstetrica si ginecologie. Ulterior a urmat un schimb de experienta, pe o sectie de specialitate. Acolo mi-am dat seama ca dupa actul natural si frumos al nasterii, atentia si interesul meu erau indreptate spre nou-nascut, spre adaptarea lui si evolutia lui post-partum.

Astfel, am decis, in deplina certitudine emotionala si rationala, sa devin pediatru. Experienta mea, ca si pacient pediatric, dar si actiunile de voluntariat din liceu si facultate, orientate spre copii si spre diferitele nevoi ale acestora, au sedimentat optiunea actuala. Este minunat sa pot fi mereu in prejma copiilor si sa ma pot dedica lor.

De asemenea, cred ca pasiunea pentru aceasta ramura fascinanta a medicinei s-a nascut din dorinta de a fi alaturi de micii luptatori. In aceasta meserie particip prin empatie, suport si zambet la vindecarea rapida si la evolutia frumoasa a simptomatologiei, care uneori este plina de incercari. De cele mai multe ori, prin puterea lor miraculoasa si curajul specific varstei, copiii trec usor si cu bine peste boala.

Imi place sa lucrez cu cei mici, fiindca sunt sinceri si spun cu franchete ceea ce simt si ceea ce gandesc. Acesta este si motivul pentru care, in timpul consultatiei, prefer sa le explic tot ceea ce urmeaza sa se intample. In felul acesta, ei capata incredere in mine si reusim sa formam o relatie de colaborare placuta si apropiata. La finalul consultatiei, cand un copil ma imbratiseaza si imi zambeste, pentru mine este cea mai mare multumire.