Sa fac medicina a fost visul meu, din copilarie. Ca si copil, la varsta de 3-4 ani, deja spuneam ca eu voi fi medic. Copil fiind, nimeni nu ma credea. Se spunea ca la acea varsta, toti copiii vor sa fie medici. Pe langa acest lucru, nici nu veneam dintr-o familie de medici.

Pe masura ce timpul a trecut, familia mea a vazut ca eu nu-mi schimb optiunea si au inceput sa-mi sustina alegerea.

Chirurgia pediatrica nu a fost prima mea optiune. Initial, am inceput rezidentiatul pe Medicina de familie. Lucrand la un cabinet, cu foarte multi copii, mi-am dat seama ca cel mai bine rezonez cu cei mici.

Atunci, am hotarat sa-mi schimb specialitatea si sa incep chirurgia pediatrica. In aceasta specializare, pot lucra cu cei mai sinceri pacienti, cu care pot lega o prietenie adevarata.

In chirurgie pediatrica, nu tratezi doar o afectiune, ci mai degraba, ai in maini viitorul. Este foarte important ca atat copilul, cat si parintele sa aiba incredere in medicul curant. De foarte multe ori, nu tratam doar copilul, ci si sufletul parintilor.

O astfel de specialitate este una cu o mare responsabilitate, dar si cu multa iubire, bunatate si multi pupici „cu sclipici”. Zambetele si veselia copiilor ma fac sa merg mai departe, indiferent de cat de greu este sau de cate sacrificii este nevoie.