Am ales sau, poate, mi-a fost dat sa devin medic pediatru, fiindca alaturi de cei mici ma simt confortabil si imi gasesc un sens in incercarea de a-i sprijini atunci cand le este greu.

Pentru mine, ei sunt un ghem de simplitate, sinceritate, bunatate si frumusete, in forma lor cea mai naturala.

Desi uneori fragili, copiii dau dovada de o putere nebanuita, iar prezenta lor te provoaca sa fii mai bun, mai atent si mai rabdator.

Alegerea specializarii in oncologie si hematologie a venit firesc, din instinctul de a le fi alaturi celor mici in luptele grele pe care sunt nevoiti sa le duca la varsta jocului si a cunoasterii.

Copiii nu inceteaza niciodata sa ne uimeasca. Sunt o sursa continua de neprevazut si au o capacitate extraordinara de a transforma chiar si cele mai dificile situatii in joc. Iar jocul, poate mai mult decat orice altceva, este o forma profund serioasa de a infrunta realitatea.

Cred ca avem multe de invatat de la copii si mai cred ca, asa cum spunea Dostoievski, sufletele noastre se vindeca in preajma lor.