Pediatria m-a ales pe mine. Nu am simtit vreo chemare in momentul alegerii specialitatii. Dintr-o lista de optiuni, am zis „sa fie PEDI”. A fost si este deja de …19 ani (in 2022). Cert este ca nu ma vad profesand altceva sau sa practic in alta specialitate, momentan.

Pediatria a fost o revelatie. M-a speriat la inceput, eram destul de nesigura de alegere, dar a fost o frumoasa transformare. De la adultul care nu stia ce sa spuna, ce sa faca in prezenta unui copil, am reusit pe parcurs sa am o relatie foarte speciala cu ei.

De la medicul „generalist”, care dupa 6 ani de facultate, are o vaga idee despre ce inseamna aceasta specialitate, am reusit, cu rabdare si munca, sa inteleg si sa iubesc pediatria.

Medicina presupune un contact aparte cu omul, iar pediatria cu copilul si mama (uneori si tata si in general cu parintii). Intre timp, am realizat importanta acestui contact, fiind la fel de important precum actul medical in sine.

Am realizat cat de important este sa vorbesc, sa explic, sa ma adaptez diferitelor temperamente de parinti si sa inteleg nevoile lor. Mi se spune des ca transmit liniste si calm, iar eu ma bucur daca pot sa fac asta.