Blog - Centrul de Pediatrie

Virusul-respirator-sincitial_Centrul-de-Pediatrie-1200x778.jpg

Virusul respirator sincitial (RSV sau VRS) este una dintre cele mai frecvente cauze de infectii respiratorii la copii, mai ales in sezonul rece si la inceput de primavara. De cele mai multe ori provoaca simptome asemanatoare unei raceli, insa la sugari si copiii mici poate evolua cu complicatii precum bronsiolita sau pneumonia.

Ce este RSV?

RSV este un virus respirator foarte raspandit. Aproape toti copiii intra in contact cu el pana la varsta de 2 ani. Se transmite usor prin picaturi respiratorii – atunci cand o persoana infectata tuseste sau stranuta – sau prin contact direct cu mainile sau obiectele contaminate.

rsv si pneumonia la copii ce trebuie sa stie parintii

Ce simptome pot aparea?

La inceput, infectia cu RSV poate arata ca o simpla raceala:
• nas infundat sau secretii nazale
• tuse
• febra (atentie – este un semn care adesea poate sa lipseasca din tabloul clinic)
• lipsa poftei de mancare
• iritabilitate sau oboseala

La sugari, simptomele pot evolua mai rapid (aproximativ 2 zile) si pot include:
• respiratie rapida sau dificila
• respiratie zgomotoasa
• retractii ale pieptului la respiratie
• dificultati la alimentatie

Virusul respirator simptome

Cand poate aparea pneumonia?

In unele cazuri, infectia poate cobori la nivelul plamanilor si poate provoca pneumonie. Riscul este mai mare la:
• sugarii sub 6 luni
• copiii nascuti prematur
• copiii cu boli cardiace sau pulmonare
• copiii cu sistem imunitar slabit

Semnele care pot indica o pneumonie sunt:
• febra persistenta
• respiratie rapida sau greoaie
• tuse intensa
• copil foarte somnolent sau apatic
• dificultati de respiratie

Cand trebuie sa mergeti la medic?

Este important sa solicitati un consult medical cat mai rapid atunci cand observati:
• respiratie dificila, rapida sau zgomotoasa
• copilul refuza alimentatia
• febra mare sau persistenta
• stare generala alterata
• copilul pare foarte obosit sau lipsit de energie

Medicul pediatru va evalua copilul si va decide daca este nevoie de investigatii suplimentare. Ulterior, acesta va indica tratamentul ce trebuie urmat.

cand trebuie mers la medic_virus respirator

Cum putem preveni infectia?

Cateva masuri simple pot reduce riscul de imbolnavire:
• spalarea frecventa a mainilor
• evitarea contactului cu persoane racite
• aerisirea regulata a incaperilor
• evitarea expunerii sugarilor la aglomeratii in perioadele de circulatie intensa a virusurilor

Un lucru important pentru parinti – vaccinare impotriva RSV?

Este important sa stim ca exista posibilitatea vaccinarii femeii gravide care urmeaza sa nasca in sezonul RSV. Astfel, copiii nascuti din mame imunizate sunt protejati pentru o perioada de aproximativ 5 luni, cu protectie maxima in primele 3 luni de viata.

In prezent, exista si o solutie pentru copiii ale caror mame nu au fost vaccinate in timpul sarcinii. In acest caz, copilul primeste injectabil anticorpi gata formati, fara sa mai fie nevoie ca organismul sa ii produca singur.

Aceasta metoda se adreseaza in special nou-nascutilor si sugarilor, mai ales inainte sau in timpul sezonului RSV (toamna–iarna). Protectia dureaza aproximativ 5 luni si acopera, de obicei, sezonul RSV.

Concluzie

Majoritatea infectiilor cu RSV se vindeca fara complicatii, insa la copiii mici simptomele pot evolua rapid. De aceea, monitorizarea atenta si consultul pediatric la timp sunt esentiale pentru a preveni formele severe.

Toamna este anotimpul in care numarul infectiilor respiratorii creste semnificativ, iar parintii cauta solutii pentru a sustine imunitatea celor mici. Este important sa stim ca sistemul imunitar al copilului este in plina dezvoltare pana in jurul varstei de 10 ani, ceea ce il face mai predispus la raceli si viroze.

Ce afectiuni sunt mai frecvente in sezonul rece?

Catina pentru imunitate

La copii apar adesea:

secretii nazale si nas infundat;
dureri de gat;
otite;
tuse;
in unele cazuri, infectii respiratorii inferioare sau suprainfectari bacteriene, cu febra si necesar de antibiotic.

Cum putem intari imunitatea copiilor?

Imunitate copil

alimentatie corecta – o dieta echilibrata, bogata in fructe si legume proaspete, ofera vitaminele si mineralele necesare;
miscare zilnica – activitatea fizica regulata ajuta la mentinerea unui organism puternic;
somn suficient – odihna corespunzatoare varstei are un rol esential in sustinerea imunitatii;
suplimente atunci cand este nevoie – zincul, probioticele sau alte suplimente naturale (miere, catina) pot fi de ajutor;
vaccinuri orale (lizate bacteriene) – acestea pot fi recomandate pentru reducerea frecventei si severitatii infectiilor respiratorii. Curele se fac, de obicei, in lunile de toamna si, la nevoie, se repeta primavara.

Este important de retinut ca aceste produse nu se administreaza in timpul unei infectii acute si ca orice recomandare trebuie discutata cu medicul pediatru.

Obezitatea la copii este o problema medicala aflata in continua crestere, atat in tara noastra, cat si la nivel international.

Varsta la care apare surplusul ponderal este din ce in ce mai mica, iar complicatiile asociate sunt tot mai frecvente.

Pandemia din 2019 a accelerat acest fenomen: copiii au petrecut mai mult timp in casa, au avut o alimentatie mai dezordonata si un nivel redus de activitate fizica. Toate acestea au dus la o crestere a numarului de copii cu suprapondere sau obezitate.

Obezitatea la copii

Greutate copii

Obezitatea este o afectiune caracterizata prin exces de tesut adipos.

Pentru evaluarea statusului nutritional se foloseste indicele de masa corporala (IMC), calculat pe baza greutatii si inaltimii. La copii, interpretarea se face folosind curbele de crestere.

Care sunt cauzele obezitatii la copii?

Factorii implicati in aparitia obezitatii sunt multipli, cei mai importanti fiind:

componenta genetica mostenita;
alimentatia dezechilibrata;
sedentarismul si lipsa activitatii fizice regulate.

Obezitatea nu reprezinta doar o problema estetica, ci o afectiune medicala cu impact semnificativ asupra sanatatii pe termen lung.

Care sunt complicatiile obezitatii la copii?

Obezitate copil

Complicatiile pot aparea inca din perioada prescolara si scolara:

dureri articulare sau osoase, in special la nivelul picioarelor si spatelui;
debut precoce al pubertatii;
scaderea stimei de sine.

Pe termen lung, daca obezitatea persista, pot aparea:

hipertensiune arteriala;
dislipidemie (colesterol si trigliceride crescute);
ficat gras;
diabet zaharat de tip 2.

Un copil cu surplus ponderal are sanse mari sa devina un adult cu obezitate, iar complicatiile sa persiste.

Tratamentul obezitatii la copii

Accentul trebuie pus pe preventie si pe tratamentul corect inca din copilarie, pentru a evita complicatiile severe. Sunt foarte importante urmatoarele principii de tratament:

adoptarea unei alimentatii echilibrate, bogate in nutrienti;
incurajarea activitatii fizice zilnice;
stabilirea unor obiceiuri sanatoase pe termen lung.

Tratamentul medicamentos sau chirurgical nu este recomandat copiilor. Acestea pot fi luate in considerare doar in cazuri exceptionale, la adolescentii cu obezitate severa si risc mare de complicatii.

Dieta si regim alimentar la copii

Dietele restrictive sau hipocalorice severe nu sunt indicate. Copiii au nevoie de energie si nutrienti pentru crestere si dezvoltare.

Planul alimentar trebuie adaptat varstei, nevoilor nutritionale si preferintelor copilului, sub indrumarea unui specialist.

Cand trebuie mers la medic in caz de obezitate?

Evaluarea unui copil cu obezitate trebuie facuta cat mai devreme, pentru a preveni complicatiile.

Parintii trebuie sa solicite un consult pediatric imediat ce observa semne ale surplusului ponderal sau modificari in obiceiurile alimentare ale copilului.

Solutii nutritionale personalizate

Un plan nutritional pentru copii poate include consultatii de evaluare, discutii privind istoricul familial si personal, masurarea greutatii si a inaltimii, calcularea IMC si recomandarea analizelor necesare.

Obiectivele principale sunt:

reducerea treptata a IMC;
adoptarea unor obiceiuri alimentare sanatoase;
mentinerea unei greutati echilibrate pe termen lung.

Pentru copiii foarte mici (6-24 luni), planul alimentar corect joaca un rol esential in prevenirea obezitatii ulterioare, mai ales in perioada diversificarii.

Obezitatea la copii este o afectiune serioasa, cu implicatii pe termen lung. Alimentatia echilibrata, activitatea fizica regulata si controalele medicale periodice sunt cele mai bune solutii pentru prevenirea si tratarea acesteia.

Ce este apneea de somn?

Apneea obstructiva de somn inseamna pauze respiratorii intermitente, de scurta durata, care apar in timpul somnului.

Aceasta afectiune este intalnita la aproximativ 2-5% dintre copii, cel mai frecvent intre 2 si 6 ani.

sindrom-de-apnee-la-copii

Daca la adulti intreruperile respiratorii pot cauza somnolenta excesiva pe parcursul zilei, la copii ele pot duce la:

tulburari de comportament;
lipsa de concentrare la scoala;
tulburari de crestere;
probleme cardiace;
cosmaruri si somnambulism;
enurezis nocturn (udarea patului);

Cauzele apneei la copii

Cele mai frecvente cauze sunt vegetatiile adenoide (polipii) si amigdalele marite in volum.

In timpul somnului, muschii gatului se relaxeaza si caile respiratorii se ingusteaza. Aceasta ingustare duce la vibratii ale peretilor gatului, producand sforaitul.

Alti factori care pot contribui la apnee sunt:

obezitatea;
alergiile si astmul bronsic;
refluxul gastroesofagian;
infectii repetate ale cailor respiratorii;
malformatii cranio-faciale (ex: cheilopalatoschizis);
sindroame genetice (Down, Pierre-Robin);
boli neuromusculare sau paralizie cerebrala;
foarte rar, tumori ale cailor respiratorii.

Obezitatea si apneea

Depozitele de grasime din jurul gatului ingusteaza caile respiratorii si pot bloca fluxul de aer in timpul somnului. Copilul schimba frecvent pozitia in somn pentru a putea respira mai bine, ceea ce afecteaza calitatea odihnei.

Alergiile si apneea

Alergiile nu provoaca direct apnee, dar congestia nazala pe care o determina blocheaza caile respiratorii. Copilul respira mai des pe gura, ceea ce duce la un somn fragmentat si nelinistit.

Simptome apnee de somn la copii

Cel mai frecvent simptom este sforaitul, dar pot aparea si:

udarea patului (enurezis nocturn);
vorbit in somn, cosmaruri, somn agitat, transpiratii nocturne;
respiratie zgomotoasa pe gura in timpul somnului;
dificultati de concentrare pe timpul zilei;
iritabilitate, hiperactivitate, agresivitate;
somnolenta excesiva;
dureri de cap sau migrene.

Diagnostic apnee – tratament apnee de somn la copii

diagnostic-apnee-la-copii

Diagnosticul se stabileste prin consult medical si investigatii precum polisomnografia, o analiza care inregistreaza respiratia si activitatea organismului in timpul somnului.

Tratamentul depinde de severitatea bolii, varsta copilului si prezenta altor afectiuni.

Optiuni de tratament apnee:

sprayuri nazale cu steroizi – recomandate in forme usoare sau moderate;
interventie chirurgicala – adenoidectomie si/sau amigdalectomie (indepartarea polipilor sau amigdalelor);
corectarea malformatiilor cranio-faciale – prin chirurgie specializata, daca este cazul;
terapia CPAP (presiune pozitiva continua in caile respiratorii) – masca nazala conectata la un aparat care mentine caile respiratorii deschise in timpul somnului;
schimbarea stilului de viata – scadere in greutate, exercitiu fizic moderat, evitarea fumatului pasiv, reducerea expunerii la alergeni si poluanti.

Apneea obstructiva de somn la copii si bebelusi nu trebuie ignorata, intrucat poate afecta cresterea, comportamentul si sanatatea pe termen lung. Consultul medical si tratamentul personalizat sunt esentiale pentru a preveni complicatiile.

Ce este acneea?

Acneea vulgara este una dintre cele mai frecvente afectiuni inflamatorii cronice ale pielii si principala cauza pentru care adolescentii ajung la dermatolog. Poate afecta stima de sine, relatiile sociale si poate duce la anxietate sau chiar depresie.

Are o cauza multifactoriala – sunt recunoscuti mai multi factori care contribuie la aparitia acneei:

factori genetici – numar crescut de glande sebacee si dimensiunea lor mai mare;
factori hormonali – androgenii, tulburari endocrine sau pubertatea;
factori inflamatori;
factori de mediu;
factori personali – dieta, fumat, stres, cosmetice nepotrivite sau medicamente.

Acneea la copii si adolescenti – cum apare, tipuri si optiuni de tratament

acneea are o frecventa crescuta – pana la 85% dintre adolescenti se confrunta cu o forma de acnee;
tratamentul incorect poate lasa cicatrici si poate prelungi evolutia bolii;
are impact psiho-emotional major, cu risc de izolare, depresie sau scaderea increderii in sine.
Acneea poate varia de la forme usoare la forme severe, cum este acneea fulminans, care este insotita de febra, dureri articulare si stare generala alterata.

Tipuri de acnee

Acneea bebelusilor (acneea neonatala)

Apare intre 2 saptamani si 3 luni de viata, la peste 20% dintre nou-nascuti. Se manifesta prin bubite rosii sau bubite cu punct alb, in special pe obraji, frunte si barbie. De obicei dispare spontan pana la 6 luni.

Acneea infantila

Apare dupa 3-6 luni si poate persista pana la 3-4 ani. Poate fi influentata de utilizarea corticosteroizilor inhalatori (in tratamentul astmului). Evolutia este variabila: la unii copii dispare spontan, la altii poate anunta forme mai severe la pubertate.

Acneea copilariei

Poate aparea intre 1 si 7 ani, o perioada neobisnuita pentru acnee. Poate fi semn al unui hiperandrogenism si necesita evaluare medicala atenta.

Acneea preadolescentina

Debuteaza intre 7 si 11 ani, adesea inainte de pubertate. Are frecvent forma comedoniana (puncte negre si albe), cu localizare pe frunte si zona centrala a fetei.

Acneea excoriata a adolescentelor

Apare mai ales la fete, cand leziunile sunt agravate prin atingere sau stoarcere repetata. Poate fi asociata cu tulburari de anxietate sau comportament obsesiv.

Acneea juvenila (polimorfa)

Este cea mai frecventa forma la adolescenti. Pielea este grasa, cu puncte negre, albe, cosuri inflamate si uneori cicatrici.

Factori care pot agrava acneea

Acneea la copii

atingerea sau traumatizarea zonelor afectate;
haine prea stramte;
produse cosmetice comedogenice;
unele medicamente (contraceptive, corticosteroizi, litiu);
alimentatie cu indice glicemic ridicat (dulciuri, produse lactate, ciocolata).

Tratament acnee

Tratamentul trebuie sa actioneze asupra celor patru mecanisme principale: exces de sebum, dezechilibre ale microbiotei pielii, tulburari de keratinizare si inflamatia.

Optiunile terapeutice includ:

tratament topic – creme sau geluri cu retinoizi pentru prevenirea formarii cosurilor;
tratament sistemic – antibiotice orale, indicate doar in cazuri moderate-severe si nu la copiii mici;
tratamente adjuvante – extractia comedoanelor, terapia cu lumina sau terapia fotodinamica.

Rezultatele apar, de obicei, dupa 4-6 luni de tratament constant. Este important ca pacientii si parintii sa inteleaga ca acneea este o afectiune cronica, nu doar o problema estetica, iar succesul depinde de respectarea recomandarilor medicale pe termen lung.

Una dintre cele mai frecvente intrebari ale parintilor la inceput de drum este: cand trebuie facuta prima vizita la pediatru si cum decurge aceasta?

Primul an de viata este esential pentru sanatatea copilului. In aceasta perioada se fac vaccinurile din schema nationala de vaccinare si pot fi depistate la timp eventuale afectiuni cronice sau tulburari de dezvoltare.

Cand este recomandata prima vizita la pediatru?

in primele doua saptamani de viata ale bebelusului se recomanda primul consult pediatric;
pana la varsta de 1 an, se recomanda vizite lunare la pediatru;
dupa varsta de 1 an, vizitele se pot face la fiecare 2-3 luni, in functie de evolutia copilului.

La fiecare vizita este important ca parintii sa ofere cat mai multe informatii despre bebelus – programul de somn, frecventa scaunelor, alimentatia si orice ingrijorare legata de dezvoltare.

Cum se desfasoara consultatia pediatrica?

Consultul pediatric general urmeaza un proces standard, menit sa verifice starea generala de sanatate a copilului:

masurarea greutatii, inaltimii si temperaturii;
verificarea urechilor, ochilor si cavitatii bucale;
evaluarea vindecarii bontului ombilical;
ascultarea inimii si a plamanilor;
examinarea organelor genitale pentru depistarea eventualelor malformatii;
verificarea pielii bebelusului;
palparea abdomenului si a zonelor ganglionare;
recomandarea unor investigatii suplimentare, daca este necesar (ex. testul de auz, ecografia de sold).

De asemenea, tot in cadrul consultatiei, parintii adreseaza intrebari, iar medicul ofera sfaturi privind alimentatia, somnul, schema de vaccinare si eventuale consultatii de specialitate necesare.

Cum se pregatesc parintii pentru prima vizita la pediatru?

Pentru un consult eficient, este util sa notezi in prealabil:

cate mese are bebelusul zilnic;
frecventa si consistenta scaunelor;
orele de somn si rutina zilnica.

Aceste informatii il ajuta pe medic sa inteleaga mai bine evolutia copilului si sa ofere recomandari personalizate.

De ce este importanta relatia cu pediatrul?

Relatia medic-parinte-copil este foarte importanta si se construieste in timp. Pediatrul nu este doar specialistul care monitorizeaza dezvoltarea copilului, ci si un partener de incredere pentru familie. Este recomandat sa alegi un medic pediatru cu care poti colabora pe termen lung si care sa inspire incredere.

Micutilor nu trebuie sa li se induca frica de medic sau de vizitele la cabinet, dimpotriva vizitele regulate la pediatru trebuie prezentate ca parte naturala a ingrijirii lor.

Anemia feripriva este cea mai frecventa forma de anemie la copii si apare din cauza deficitului de fier. Fierul este un element esential pentru dezvoltarea normala a organismului, dar in exces poate deveni periculos.

Ce este anemia si ce simptome apar la copii?

Anemia poate trece neobservata in primele etape ale vietii, motiv pentru care preventia joaca un rol esential. Detectata si gestionata la timp, ea poate fi corectata cu ajutorul unei alimentatii echilibrate, iar atunci cand este nevoie prin tratament recomandat de medic.

Anemia reprezinta scaderea numarului de globule rosii din sange. Acestea transporta oxigenul catre celulele organismului si asigura energia necesara pentru functionarea normala.

deficitul de fier

Un copil anemic poate prezenta urmatoarele simptome:

paloare;
apatie si neatentie;
iritabilitate;
predispozitie crescuta la infectii;
crize de plans prelungite.

Care sunt cauzele anemiei?

Exista mai multe tipuri de anemii, dar peste 90% dintre cazurile intalnite la copii se datoreaza lipsei de fier. Alte cauze pot fi nutritionale, infectioase, imunologice sau genetice. In unele situatii, anemia poate semnala debutul unei boli hematologice mai grave.

Rolul fierului in organism

Fierul se gaseste in cantitati mici in organism, cea mai mare parte fiind inclusa in hemoglobina din globulele rosii. Pe langa rolul in transportul oxigenului, fierul contribuie la:

functionarea corecta a muschilor;
dezvoltarea neurologica si psihica;
intarirea sistemului imunitar;
cresterea si dezvoltarea armonioasa a copilului.

Necesarul zilnic de fier la copii

Necesarul zilnic de fier este de aproximativ 10 mg/zi, provenit in principal din alimentatie. Laptele contine fier, dar nu in cantitate suficienta, de aceea o alimentatie bazata exclusiv pe lapte dupa diversificare poate duce la anemie feripriva. Situatiile in care necesarul de fier creste includ:

afectiuni digestive ce reduc absorbtia fierului;
pierderi repetate de sange (ex. menstruatia la adolescente).

Excesul de fier la copii

Administrarea in exces a suplimentelor cu fier poate fi la fel de periculoasa ca deficitul. Surplusul de fier se poate depune in organe precum ficatul, inima, plamanii, pancreasul sau glandele endocrine, afectand functionarea acestora. In plus, fierul in exces poate favoriza inmultirea bacteriilor in cazul infectiilor.

Tratament anemie feripriva

Parintii pot preveni si gestiona anemia feripriva prin:

asigurarea unei alimentatii variate si echilibrate;
folosirea suplimentelor cu fier doar la recomandarea medicului;
consult medical atunci cand simptomele persista sau se agraveaza.

Un diagnostic corect si un tratament administrat la timp sunt esentiale pentru a preveni complicatiile si pentru a sustine dezvoltarea sanatoasa a copilului.

Otita medie este una dintre cele mai frecvente afectiuni ORL la copii si adesea apare dupa o viroza respiratorie. Multi parinti se intreaba de ce revine atat de des, cum se manifesta si ce este de facut atunci cand copilul are dureri de ureche.

Ce este otita medie acuta si de ce apare?

Otita medie acuta reprezinta inflamatia urechii medii, insotita de cele mai multe ori de lichid purulent. Apare adesea ca o complicatie dupa infectii ale cailor respiratorii superioare, cum ar fi racelile sau virozele.

Simptomele otitei medii la copii

Manifestarile variaza in functie de varsta copilului, dar cele mai frecvente sunt:

durere de ureche;
febra;
stare generala alterata si iritabilitate;
lipsa poftei de mancare;
senzatia de ureche infundata;
secretii nazale persistente si nas infundat;
respiratie orala.

La bebelusi, semnele pot fi mai greu de observat, dar includ:

atingerea repetata a urechii;
plans excesiv si tulburari de somn;
agitatie fara un motiv aparent.

Cat de grava este otita medie acuta?

Otita medie acuta poate evolua in mai multe stadii:

otita medie congestiva – exista lichid in urechea medie, dar acesta nu este infectat;
otita medie preperforativa – in ureche exista puroi, timpanul este inflamat si bombat;
otita medie supurata – timpanul s-a perforat si apare scurgerea de secretii purulente.

Cand trebuie sa mergem cu copilul la medic?

Durerea persistenta, febra ridicata sau scurgerea de lichid din ureche sunt semne ca este necesar un consult ORL cat mai repede.

Tratament otita medie acuta

Tratamentul este stabilit de medic in functie de stadiul bolii si de varsta copilului. De obicei include:

antibiotice – pentru combaterea infectiei;
analgezice – pentru calmarea durerii;
antitermice – pentru reducerea febrei;
spray-uri sau solutii nazale – pentru desfundarea nasului si reducerea presiunii asupra urechilor.

In anumite situatii, medicul poate recomanda o aspiratie auriculara, procedura prin care secretiile purulente sunt indepartate cu un instrument special.

Otita medie acuta este frecventa la copii, dar nu trebuie ignorata. Recunoasterea simptomelor si prezentarea la medic pentru un diagnostic corect si tratament adecvat previn complicatiile si grabesc vindecarea.

Multi parinti se confrunta cu situatia in care copilul isi duce mana la ureche sau plange fara oprire din cauza unei dureri greu de suportat. In multe cazuri poate fi vorba de otita, o afectiune frecventa in copilarie, dar care poate aparea si la adulti.

Ce este otita?

Otita este o infectie localizata la nivelul urechii, cauzata de bacterii sau, mai rar, de virusuri. Aceasta poate provoca disconfort accentuat, durere si uneori pierderea temporara a auzului.

Tipuri de otita si cauzele lor

Exista trei categorii principale de otita, in functie de zona afectata:

otita externa – infectie localizata la nivelul conductului auditiv extern si al pavilionului urechii; apare adesea vara, dupa inot, cand apa ramasa in ureche creeaza un mediu favorabil dezvoltarii bacteriilor;
otita medie – cea mai frecventa forma la copii, localizata in urechea medie; cei mici, in special sub 3 ani, sunt mai predispusi, iar episoadele se pot repeta de mai multe ori pana la varsta de 6–7 ani;
otita interna – inflamatie a urechii interne, cu afectarea nervului auditiv si/sau vestibular; necesita tratament rapid, deoarece poate provoca pierderea auzului sau vertij intens, ce poate dura cateva zile si poate afecta semnificativ starea copilului.

Simptome care necesita consult ORL

Parintii ar trebui sa se adreseze unui medic specialist ORL daca observa:

durere de ureche care nu cedeaza;
scurgere de lichid la nivelul urechii;
probleme de echilibru sau ameteli;
scaderea auzului.

Un diagnostic corect si un tratament instituit la timp previn complicatiile si reduc riscul de recidiva. Otita este o afectiune des intalnita, dar nu trebuie neglijata. Fie ca este vorba despre otita externa, otita medie sau otita interna, evaluarea medicala este esentiala pentru a stabili tipul infectiei si pentru a recomanda tratamentul adecvat.

Vitamina D este esentiala pentru cresterea si dezvoltarea armonioasa a copiilor. Multi parinti se intreaba daca bebelusii sau copiii mici au nevoie de suplimente cu vitamina D, mai ales atunci cand sunt alaptati exclusiv. Raspunsul tine de modul in care organismul produce si foloseste aceasta vitamina.

De ce are nevoie organismul de vitamina D?

Vitamina D are rol central in reglarea calciului si fosforului din organism, sustinand sanatatea oaselor, a dintilor si functionarea corecta a muschilor si sistemului nervos.

calciul provine in principal din alimentatie;
vitamina D favorizeaza absorbtia calciului la nivel intestinal;
fara vitamina D, organismul mobilizeaza calciul din oase pentru a mentine nivelul din sange, ceea ce duce in timp la slabirea sistemului osos si la boli precum rahitismul sau osteomalacia.

Surse de vitamina D

Vitamina D poate fi obtinuta din:

expunerea la soare – pielea produce vitamina D sub actiunea razelor UVB;
alimente – peste gras (somon, ton), ulei de peste, ficat de vita, oua si lactate;
alimente fortificate – cereale, lapte praf pentru copii, bauturi vegetale;
suplimente alimentare – recomandate in anumite situatii de catre medic.

Expunerea la soare este influentata de sezon, ora din zi, varsta, tipul de piele si utilizarea cremelor cu factor de protectie solara. Radiațiile UVB nu trec prin sticla, de aceea statul la geam nu asigura sinteza de vitamina D.

Deficitul de vitamina D

Deficitul poate aparea atunci cand:

aportul alimentar este scazut;
expunerea la soare este redusa;
exista probleme de absorbtie la nivel intestinal;
anumite boli cronice (de ficat sau rinichi) afecteaza activarea vitaminei D.

Deficitul de vitamina D duce la rahitism la copii, caracterizat prin mineralizare insuficienta a oaselor si deformari osoase.

Vitamina D la bebelusi si copii mici

Bebelusii nu pot obtine suficienta vitamina D doar din alimentatie sau expunere la soare.

laptele matern contine vitamina D, dar cantitatea depinde de nivelul mamei;
laptele formula este adesea fortificat, insa bebelusii care consuma sub 1 litru pe zi pot necesita suplimente;
expunerea la soare nu este recomandata sugarilor, ceea ce creste riscul de deficit.

De aceea, ghidurile pediatrice recomanda suplimentarea cu vitamina D la toti bebelusii, incepand la scurt timp dupa nastere, indiferent daca sunt alaptati sau hraniti cu formula.

Doza de vitamina D necesara

Cantitatea optima de vitamina D depinde de varsta copilului si de contextul medical. Exista si riscul de supradozaj, de aceea suplimentele trebuie administrate doar la recomandarea medicului pediatru.

Vitamina D este indispensabila pentru sanatatea oaselor si dezvoltarea armonioasa a copiilor. Sursele naturale (soarele si alimentatia) pot fi insuficiente, mai ales la bebelusi, motiv pentru care suplimentarea ghidata de medic este adesea necesara.

Prin prevenirea deficitului de vitamina D, parintii pot reduce riscul de rahitism si pot sustine cresterea sanatoasa a copiilor lor.

Older Posts